Moscova dezbină pentru a stăpâni

Ca şi în oricare alt război, în cel al gazelor, pe care ni-i dat să-l trăim în acest început de an, apar multe informaţii imprecise, contradictorii şi chiar false. Unele dintre acestea apar ca urmare a dorinţei mass-media de a informa cât mai rapid publicul, însă există multe „bombe” lansate cu bună ştiinţă de către cei care sunt interesaţi în tulburarea apelor. Ştiind năravul administraţiei de la Kremlin, putem admite că cele mai multe „pastile toxice” servite mass-media au paternitatea Moscovei.
În noianul de ştiri care au început să curgă în zilele de sâmbătă, duminică şi luni (10 ianuarie, 11 ianuarie şi, respectiv, 12 ianuarie), era imposibil de desprins clar când anume va fi reluată livrarea gazelor naturale din Rusia spre Europa via Ucraina. Totuşi, caracterul informaţiilor a fost de aşa natură, încât toţi au sperat că problema este, practic, depăşită. Până în ziua de miercuri (14 ianuarie) însă, situaţia nu s-a schimbat şi majoritatea partenerilor europeni ai Rusiei rămâneau în expectativă. Treptat, opinia publică din Europa a început să vorbească în termeni tot mai critici despre Ucraina. Cică, iată, ruşii vor să dea gaze naturale, dar că ucrainenii caută nod în papură. Din acest punct de vedere, bineînţeles, Rusia şi-a atins scopul. Astfel de gânduri au apărut, mai ales, aşa cum arătam în ediţia de marţi, şi din cauză că temperatura joasă a aerului în aceste zile nu favorizează „analizarea la rece” a situaţiei. Ca urmare, ţapul ispăşitor, pregătit de ruşi în persoana Ucrainei, a fost identificat în scurt timp de către europeni. Exact cum urmărea Moscova.

Rusia vrea să facă din Ucraina ţap ispăşitor

Amintim că, de sâmbătă, 10 ianuarie, Moldova este aprovizionată cu gaze naturale (este adevărat că nu în volumele necesare) din rezerva proprie a Ucrainei. Este, fireşte, un gest prietenesc de necontestat pentru care Ucraina merită tot respectul. Şi dacă autorităţile de la Kiev doresc, în măsura posibilităţilor, să reducă la maximum efectele nefaste ale disputei cu Moscova asupra ţărilor vecine (Bulgaria, Moldova), înseamnă că nu ele au fost iniţiatoarele crizei, aşa cum încearcă Rusia să prezinte situaţia. Colosul de la Răsărit doreşte să stârnească nemulţumirea Europei faţă de nişte păcate pe care Ucraina nu le are. Tot ce i se poate incrimina Kievului este că vrea să iasă de sub influenţa Rusiei, că nu a permis acapararea de către „Gazprom” a gazoductelor de pe teritoriul său, că a luat, tranşant, apărarea Georgiei în august 2008, că vrea să se integreze în NATO şi UE. Dacă îi va reuşi să provoace o schismă între Ucraina şi ţările europene, Rusia o va putea supune mult mai uşor. Tocmai de aceea Putin a utilizat drept pretext criza gazelor naturale (prin Ucraina este asigurat tranzitul a circa 80 la sută din volumul gazelor naturale ruseşti livrate Europei). În aceste clipe, este foarte importantă solidaritatea tuturor ţărilor europene. Şi asta, deoarece Ucraina este principala pernă de amortizare a Europei în faţa Rusiei. Deocamdată însă, Occidentul, se pare, nu a conştientizat pe deplin jocul şi miza ruşilor.

România, în extaz de gesturile de curtoazie ale ruşilor

Ca orice imperiu, Rusia acţionează după principiul divide et impera. De asemenea, Moscova foloseşte foarte abil tactica bâtei şi zăhărelului. Iniţial, Rusia a curtat îndelung Germania pentru a obţine din partea acesteia promovarea în Europa a proiectului său North Stream, care ocoleşte Ucraina. Ulterior, cancelarul german Gerhard Schroeder a fost răsplătit cu un post în cadrul mamutului „Gazprom”. În încercarea sa de a promova proiectul South Stream, Kremlinul utilizează aceeaşi tactică de dezbinare. Deoarece autorităţile Bulgariei, care şi-au exprimat interesul de a participa la construcţia conductei South Stream, au dat dovadă de pragmatism şi prudenţă şi au condiţionat acţionariatul său prin obţinerea dreptului de proprietate asupra porţiunii gazoductului de pe propriul teritoriu, inclusiv a dreptului de a stabili în mod autonom tarifele pentru tranzitare, Rusia a început să curteze România. Oficiali din România au confirmat că au purtat discuţii cu partea rusă pentru proiectul South Stream, dar că, până acum, ruşii nu au făcut o propunere oficială. Entuziasmul cu care autorităţile române au întâmpinat gestul de curtoazie al Rusiei este ingenuu, periculos şi contraproductiv. Mai ales că există plauzibila alternativă în proiectul NABUCCO. Cu astfel de atitudini, „pur economice”, bineînţeles că Rusia va câştiga uşor războiul geopolitic şi economic cu Europa.

Gazele naturale nu s-au ieftinit, deşi petrolul – da

Este interesant de urmărit cum Rusia reuşeşte să îndepărteze Ucraina de ţările care, în mod normal, ar trebui să o sprijine. Iniţial, ruşii opresc livrarea gazelor naturale, sub pretextul expirării contractului cu ţara vecină. Ulterior, ei solicită o majorare a tarifului pentru hidrocarburi de mai bine de două ori. Bineînţeles că nicio ţară nu ar fi acceptat un astfel de preţ, mai ales că se vede de la o poştă că acesta este pur politic şi nu are nimic comun cu realităţile şi raţionamentele economice. În primul rând, alte ţări din regiune nu plătesc atât de mult. De exemplu, Armenia sau Belarus. În al doilea rând, Rusia nu acceptă majorarea tarifului pentru tranzitul de gaze naturale prin Ucraina. Un alt moment de reţinut, este cel din primăvara trecută, când oficialii „Gazprom” afirmau că preţul la gazele naturale depinde direct de preţul la petrol. În acel moment, barilul de petrol ajunsese la preţul de 150 dolari. „În cazul în care preţul la ţiţei va ajunge până la 200 dolari, mia de metri cubi de gaze naturale va costa 500 de dolari”, declara Alexei Miller, şeful „Gazprom”. A urmat însă o ieftinire spectaculoasă a petrolului, până la sub 50 de dolari pentru un baril, dar Rusia nu are de gând să reducă preţul la gazele naturale. Acum sunt invocate alte argumente, prin care se urmăreşte menţinerea sau chiar majorarea preţurilor la gazele naturale. Şi asta confirmă faptul că Moscova nu este un partener de încredere, care să opereze, într-adevăr, cu argumente economice.

Ucraina a fost forţată să-şi epuizeze propria-i rezervă de gaze naturale

Miercuri seara, „Gazprom” i-a mai întins o cursă Ucrainei, anunţând că a reluat livrarea gazelor naturale spre Europa, în volum de circa 76 milioane metri cubi. Gazele naturale însă, nu au ajuns la destinaţie. Autorităţile ucrainene au recunoscut că nu sunt gata să transporte acest volum de combustibil. Bineînţeles că Moscova a reacţionat prompt şi s-a grăbit să arate cu degetul spre vecinul din Vest, solicitând Uniunii Europene să facă presiuni asupra Kievului. În realitate, Ucraina a avut un motiv temeinic pentru a proceda astfel. Vorba e că, prin reluarea unui volum relativ mic de gaze naturale, printr-o conductă de capacitate mai mică, Rusia a urmărit ca Ucraina să implice în procesul de livrare gaze din propria-i rezervă. Kremlinul este foarte deranjat de faptul că Ucraina dispune de această rezervă, care îi permite să nu îngenuncheze în faţa ruşilor. Că lucrurile stau astfel, ne-o demonstrează propunerea făcută miercuri Ucrainei de către ruşi, de a livra Moldovei şi Slovaciei gaze naturale proprii, care urmează a fi „compensate” ulterior de către ruşi. Ucraina a acceptat, pe propria-i răspundere. Analizând comportamentul de până acum al Moscovei, avem toate motivele să credem că promisiunea de a compensa aceste volume nu va fi îndeplinită, iar Ucraina nu o va putea trage la răspundere. Şi asta este încă o victorie a ruşilor, graţie faptului că Europa nu a ştiut să fie solidară şi să reacţioneze adecvat într-un moment specific. Or, războiul gazelor naturale este departe de a se sfârşi.
Ioan STRELCIUC